Balbismul – Terapia comportamentala si cognitiva

Terapia comportamentală are la bază curentul comportamental din psihologie. Conform  acestuia,   atât comportamentul normal  cât  şi cel anormal au la bază aceleaşi mecanisme de învăţare.

În psihoterapia comportamentală, pentru a denumi comportamentele normale şi pe cele anormale, fără a realiza o etichetare implicită a clientului, se folosesc termenii de comportament adaptativ, respectiv dezadaptativ .

Obiectivele terapiei comportamentale constau în eliminarea comportamentelor dezadaptative  şi  înlocuirea acestora cu, comportamente adaptative.Tehnicile constau fie în realizarea unei decondiţionări constituită prin condiţionare clasică, fie în mânuirea recompenselor  şi/sau a pedepselor pentru a reduce comportamentul dezadaptativ şi a promova comportamentele adaptative.

Terapia cognitiv comportamental își propune să acționeze asupra a două lucruri foarte importante: ideile şi comportamentele  individului. Terapia cognitiv-comportamentală  pornește de la ideea că modul în care gândim determină modul în care simțim și în care ne comportam. Convingerile, credinţele,  gândurile,  motivele,  scopurile sau dorinţele, percepţiile,  imaginile ,  reprezentările, evaluările noastre ne determină reacţiile  emoţionale, comportamentele, gândurile şi reacţiile fiziologice. Conform terapiei cognitiv-comportamentale, bolile psihice sunt rezultatul ideilor  şi convingerilor noastre disfuncţionale şi/sau iraţionale. Emoţiile negative, comportamentele dezadaptative sau stările de spirit depresive sunt rezultatul unor moduri de gândire greşite sau iraţionale sau disfuncţionale. In loc să reacţionam la situatia reală, noi reacţionam la propriul punct de vedere, care e distorsionat.

Aşadar, o component  importantă  a terapiei este să-i facă  pe clienţi conştienţi de gândurile lor dezadaptative şi să le schimbe. De multe ori, oamenii sunt atât de obişnuiţi să aibă  gânduri negative  şi aceste gânduri se declanşează  atât de repede încat nici măcar nu sunt conştienţi că le au. Dintre ţintele importante ale terapiei cognitiv-comportamentale sunt credinţele şi aşteptările vizavi de propria persoană  şi de viitor, vizavi de altii şi de lume.Terapia comportamental-cognitivă este o abordare nouă în domeniul logopediei,  bazată pe principii științifice bine documentate.

Bâlbaiala este o tulburare a comunicarii care se manifestă printr-o dificultate a emiterii limbajului vorbit: pierderea fluiditații unui cuvânt, ezitarea, tulburarea ritmului, repetarea sunetelor și a silabelor prelungirea sunetelor, întreruperea unor cuvinte, blocaje, tensiune fizică excesivă etc. In esență, balbismul este o tulburare functională, motorie care are la bază dissinergia musculaturii care participă la actul vorbirii și al respirației.

Terapia cognitiv comportamentala cuprinde patru  faze:

– Analiza comportamentală care precizează când, cum şi în ce circumstanţe apare comportamentul
– Încheierea unui  contract  între pacient şi psihoterapeut, contract ce  va stabili obiectivele pe termen scurt și lung
– Aplicarea unor tehnici conform unui program
– Evaluarea progreselor

Cauzele bâlbâielii

– tulburări în dezvoltarea afectiv-emoţională (şoc de natură emotivă, emotivitate ridicată, vulnerabilitate afectivă, nevoie intensă de afectivitate);
– tulburări în dezvoltarea senzorio-motorie (coordonarea greşită a organelor fono-articulatorii implicate în pronunţie);
– factori psiho-sociali inadecvaţi creşterii şi educării copilului (climat familial cu tensiuni şi conflicte, situaţii cu efecte traumatizante pentru copil, producerea  unei schimbări în mediul copilului, greşeli educative ale părinţilor şi/sau educatorilor);
– cauze ereditare (studiile arată ca aproximativ 35% dintre copiii bâlbâiţi prezintă cazuri similare în familie);

Simptomele bâlbâielii

– comunicare variată (copilul foloseşte mai multe feluri de comunicare, astfel încât atunci când vorbeşte dă impresia că este confuz);
– tremurături ale corpului (mişcări ce duc la blocarea întregului mecanism al vorbirii);
– tremurături ale muşchilor organelor vorbirii (copilul depune un efort prea mare de a se elibera din blocajul vorbirii);
– poticniri şi contracţii involuntare ale muşchilor organelor vorbirii (buzele nu se pot desprinde, iar limba rămâne încleştată);
– mişcări bruşte de ieşire din blocaj (mişcări ale capului, trunchiului, braţelor, picioarelor);
– repetiţiile (repetarea aceluiaşi sunet, silabă sau cuvânt);
– gesturi de disimulare (copilul îşi pune mâna în faţa gurii, îşi întoarce capul, râde fără motiv);
– comportamente de evitare (evită cuvintele pe care le consideră greu de pronunţat sau utilizează sinonime şi substituiri ale acestora);
– amânarea începerii vorbirii (copilul aşteaptă înainte să înceapă să vorbească, fiind convins că  această aşteptare duce la deblocare);
– frica (teama că ceva grav se poate întâmpla);
– jena (copilul se blochează, evită comunicarea, repetă, iar apoi se simte vinovat de situaţia în care se află );

Studiu de caz   – Paul  are  11 ani, este elev în clasa a VI a şi prezintă o bâlbâiala ce a aparut în perioada când învata să vorbească. Tatăl și bunicul  din partea tatălui au prezentat forme de balbism care s-au estompat cu timpul. Amândoi părinţii sunt cadre didactice . Paul a beneficiat de psihoterapie la vârsta de şase  ani pentru enurezis nocturn. Bâlbâiala lui Paul a evoluat fluctuant cu perioade de remisii şi de agravare. S-a accentuat la intrarea în gimnaziu. In timpul evaluării, Paul a vorbit mult, tăindu-le intentionat vorba parinţilor săi, dar intervenţiile lui nu au fost întotdeauna la obiect. Este greu să-i urmareşti discursul deoarece vorbirea lui este caracterizată de:

– Dublarea şi prelungirea sunetelor
– Numeroase interjecţii sau sunete parazitare , adaugarea unor foneme între două cuvinte
– Blocarea vorbirii
– Inspiraţii sacadate ,toracice
– Debitul este rapid, sacadat, uneori necontrolat
– Respiraţia este înaltă, toracică cu participarea umerilor
– Ticuri faciale
– Inchiderea prelungită şi involuntară a pleoapelor
– Deviatie laterală şi inainte a maxilarului.

Paul marturiseşte că nu este conştient de  bâlbâială, dar simte adeseori tensiune la nivelul gâtului. Atitudinea sa generală este agitată, ”luptă  adesea până  la lacrimi”  Nivelul exprimării este corespunzator vârstei sale cronologice ,  sintaxa este bună,  lexicul bogat şi precis. Evită utilizarea telefonului.

Interventia terapeutica– initial s-au desfașurat  zece  şedinte individuale  o dată sau de două ori pe săptămână  și s-a urmărit : Relaxarea,  pentru a gestiona emoţiile şi a diminua starea de anxietate s-a folosind metoda lui Schultz, metoda nu a depașit  20 de minute și a fost adaptată  nivelului intelectual a lui Paul .  I se sugerează să-şi imagineze   un peisaj placut, un decor plăcut , să îşi destindă  toate părţile corpului, să se concentreze asupra respiraţiei care va  deveni calmă, lentă și abdominală, să numere apoi pană la 10 pentru a ieşi din starea de relaxare. Paul este învăţat să  experimenteze  respiraţia abdominală  cu  vorbirea blândă. Numără, spune zilele săptămânii, lunile anului, repetă o poezie, citeşte cu voce tare o poezie, apoi un text. După cele 10 şedinte individuale, Paul  a fost introdus în grup pentru ai dezvolta competenţele  verbale și nonverbale, pentru a-i întări stima de sine și abilitățile sociale. In grup s-a utilizat : jocul de rol, ateliere ludice, povestirea unor amintiri frumoase, prezentarile și  jocuri de mimă . Temele pentru acasa au constat în:

– Exerciţii de  relaxare
– Să citească cu voce tare în prezenţa cuiva de acasă
– Să-și cumpere singur bilet la cinematograf
– Să ia cuvântul la ora de limba română
– Să vorbească cu profesorul de matematică

In urma aplicarii terapiei individuale, starea lui Paul s-a imbunatatit . Astfel s-a observat diminuarea numărului interjecţiilor şi a sunetelor parazite folosite pentru a lega cuvintele între ele, frazele au devenit mai ritmate, au dispărut aproape complet contracţiile faciale și s-a observat o atitudine generală mai relaxantă. Se simte mult mai în largul său atunci cand vorbeste cu ceilalţi colegi, în grup restrans sau în grup mare. Comunicarea de acasă s-a îmbunătăţit, parinţii s-au implicat în actul terapeutic, adoptand o atitudine corectă faţă de fiul lor şi de dificultăţile cu care se confruntă acesta.

In momentul integrarii în grup ,Paul avea  încă  dificultaţi cu privire la fluenţa vorbirii sau la eliminarea stresului când citea cu voce tare  sau când lua cuvântul în clasă.  In mijlocul grupului, Paul a găsit spaţiul de comunicare unde s-a putut exprima, s-a simţit ascultat, dar a învăţat să-i asculte şi pe altii, deci să-i respecte mai mult pe cei din jur. Până la urmă, Paul s-a dovedit a fi foarte activ, creativ şi plin de umor în toate exerciţiile sau jocurile care antrenau emoţii şi sentimente. Fiind mai sigur de impactul cuvântului asupra celorlalţi, a putut să-şi  permită diminuarea ritmului vorbirii. Reacţiile celorlalţi copii l-au încurajat enorm şi a dobândit siguranţă  în cadrul grupului. In paralel cu sedinţele de grup, telefonul a fost abordat sub forma jocului de rol, în sedinţe individuale. Treptat a început să-l utilizeze. Toate aceste întăriri pozitive au consolidat stima de sine şi au dezvoltat abilităţile sociale şi verbale.

Durata terapiei cognitiv –comportamentale variază în funcţie de mai multi factori: vârsta copilului, gravitatea bâlbâielii, ruşinea provocată  de acceastă  tulburare şi modul cum afectează ea viaţa cotidiană, socială  şi familială, abilitaţile sale sociale şi verbale şi desigur implicarea copilului şi părinţilor. Atunci când starea vorbiri se îmbunătăţeşte, copilul doreşte să reducă  progresiv numărul  şedintelor  individuale, cu acordul terapeutului  se axează mai mult pe cele de grup, pentru a-şi mentine achizitiile.

Bibliografie

Terapia comportamentală și cognitivă a tulburărilor de ritm și fluență- (De Juliette de Chassey și Sylvie Brignone  editura Polirom  2008)

 Profesor logoped Valeria Balaban, Centrul
logopedic interșcolar nr 6 Sector 5 București

Articol aparut in Revista Logos

Reclame

One response to this post.

  1. Posted by Stir Liliana on 2 decembrie 2012 at 19:55

    As dori sa imi spuneti daca se poate lucra si cu tineri de 21ani aceasta problema Daca sunteti amabila sa imi dati un raspuns, va voi descrie mai exact simptomele Fiul meu este student la Politehnica anul 2 si noi suntem din Constanta Multumesc, Liliana Stir

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: